"Risc minim" Zic unii: "Că ce naiba e chestia asta dacă nu-i dezvaţă, dacă nu le bagă minţile-n cap. Că ce fac ei acolo se numeşte, frumos spus, cîrdăşie cu dezaxaţii şi să zică mersi că nu i-au băgat direct la zdup. Darămite să mai funcţioneze şi să le dea apă la moară ăstora. Ei, că nu, ştiţi asemenea centre funcţionează şi în Occident, că Occidentu' îi finanţează pînă la urmă, nu?, că ei dragă domnule nu sînt medici, ştiu foarte bine că la Spitalul 9 se aduc oameni pe calea cea bună, da, cură de dezintoxicare, că şi ei încearcă ceva pînă la urmă, consiliere se numeşte, dar pînă una alta, măcar au o evidenţă a lor, a problemelor şi a halului de dependenţă, tot e ceva, zic ei, nu? Văd. Beţe-n roate le-au tot băgat ăştia de cînd s-a înfiinţat centrul, ce mare lucru să înţelegi că aici vin drogaţii, să-şi ia, într-adevăr, seringă, dar, în acelaşi timp, el, să se dea pe el exemplu, tocmai a terminat psihologia şi e voluntar, adică nu ia nici un ban, stă, nene, de vorbă cu ei, află problemele lor, încearcă să-i ia pe ocolite, să le explice o chestie, să le sugereze, naibii, un tratament, să vadă din ce familie vin, şi să ne scutească, nene, ăştia, cu ce facem noi aici, că o fi puţin, da' facem." Zice el: "Ei, şi acum să lăsăm de o parte lipsa de cooperare sau receptivitatea Ministerului Sănătăţii, indiferenţa şi ignoranţa societăţii, funcţionează de doi ani jumătate cu circa douăzeci de voluntari, patru colaboratori şi un coordonator de program. Nici unul nu are leafă. Se numesc «Risc Minim», în engleză «Harm Reduction» şi, într-adevăr, omul vine, dependentul adică, cu seringa lui folosită şi primeşte de aici una nou-nouţă. În ţiplă. În felul ăsta se previn, în primul rînd, epidemiile de SIDA şi hepatită B sau C. Problema e că de multe ori şi fără să-şi dea seama decît atunci cînd e prea tîrziu, la centrul lor (din curtea spitalului "Gh. Marinescu") vin dealeri.