Mă întreb în ce măsură ar fi funcţionat cinismul primarului Onţanu şi al consilierilor săi, dacă vreunul dintre copiii ori nepoţii acestora ar fi fost hăcuit, pe o „proprietate privată” lăsată în voia sorţii, pe o stradă din sectorul 2, de o haită de maidanezi.

Nu-mi închipui dacă, în acea situaţie, funcţionăraşii primăriei, în timp ce-şi îmbărbătau şeful ori colegul aflat în situaţie, ar mai fi produs un comunicat la fel de imbecil, în timp ce copilul agoniza, implorându-şi părinţii, în ultimele sale gânduri, să vină şi să-l trezească din coşmarul acela îngrozitor.

Evident că toţi aceşti damblagii, încasatori de bani publici, au produs, în primul rând, „acoperirea legală” prin care să-l scoată pe primar şi primăria lui din rahat. „Un copil omorât de câini” era un tablou complet abstract în mintea lor blocată de clişee de comunicare. Asta au gândit ei, în acel moment: cum să nu dea socoteală de moartea unui copil, de fapt consecinţă nemijlocită a nesimţirii lor criminale.

„Referitor la tragicul accident în care şi-a pierdut viaţa un copil, fiind muşcat de un câine, Primăria Sectorului 2 precizează că acest incident a avut loc pe un teren proprietate privată”, spune comunicatul.

Un text echivoc, mârlănesc, închipuit pe aceeaşi reţetă a minciunii la două capete, subliniată gros, “pentru ştiinţă”, în manualele de manipulare politică. “Proprietatea privată” despre care vorbeşte Onţanu, lăsând impresia că o fi vreo curte a vreunui propriatar de patruped, în care au pătruns copiii, este de fapt un maidan pe care se află “ruina” complexului rezidenţial falimentar “Laguna Tei”, dezvoltat de un grup de spanioli.

Primăria şi trântorii săi n-au fost interesaţi, o clipă, să-i oblige pe dezvoltatori să-şi îngrădească mizeria lăsată în urma falimentului, dacă tot au denumit-o “proprietate privată”. Nicio secundă nu s-a gândit Onţanu că tot ce se