Infamul general de securitate Alexandru Nicolschi (1915-1992), agent sovietic si tortionar suprem al Securitatii, creierul celor mai nefaste operatii urzite de acea diabolica institutie la ordinele conducerii PCR, a stiut sa-si acopere cu grija urmele. Dosarul sau de cadre a fost multa vreme intruvabil, personajul se tinea de-o parte, nu avea prieteni, nu avea de fapt incredere in nimeni. Cel care s-a nascut la Chisinau si care a purtat initial numele de Boris Grűnberg, fusese recrutat din tinerete de serviciile speciale sovietice, a ajuns in Romania sub nume fals, a intrat in cercul ilegalistilor din jurul lui Gh. Gheorghiu-Dej si Emil Bodnaras, mega-spionul sovietic. A facut parte din ceea ce eu numesc “grupul din inchisori” , nucleul (factiunea) care a acaparat puterea in PCdR prin eliminarea lui Stefan Foris si a sustinatorilor acestuia. Protectia lui Bodnaras si relatia speciala cu consilierii sovietici, solidaritatea de gangsteri cu Gheorghe Pintilie-Timofei (uneori Pantelei) Bodnarenko, zis Pantiuşa, cu Marin Jianu si cu Vladimir Mazuru, principalii aghotanti ai lui Teohari Georgescu la Ministerul de Interne, au facut posibila ascensiunea vertiginoasa a lui Nicolschi. Supraveghetor pe linie de partid era Iosif Chisinevschi, membru al Biroului Politic si secretar al CC al PMR, el insusi direct legat de serviciile sovietice. Sectia de cadre a CC-ului o conducea Mirel Costea, ilegalistul care s-a sinucis in 1951. 

Biografia lui Nicolschi este frapant de asemanatoare cu aceea a lui Stanislaw Radkiewicz (1903-1987), membru din ilegalitate al PC din Polonia, cetatean sovietic, seful Securitatii  (Urząd Bezpieczeństwa sau UB) intre 1948 si 1954, unul dintre arhitectii terorii in Polonia sovietizata. Spre deosebire de unii dintre subalternii sai, condamnati la scurte pedepse cu inchisoarea in epoca Gomulka, Radkiewicz, gratie probabil legaturilor privilegiat