A fost a patra zi de festival si deocamdata n-a aparut niciun film care sa innebuneasca pe toata lumea. Filmul lui Lukas Moodysson e o plictiseala, iar “Rage” o noua pretiozitate marca Sally Potter, de asta data pe tema globalizarii.
De altfel, globalizarea e in acest an in toate cele. Daca in “Storm”, filmul despre care vorbeam ieri si in care joaca si Anamaria Marinca, distributia cuprinde actori din Marea Britanie, Romania, Bosnia-Herzegovina, Belgia, Suedia sau Germania (filmul fiind vorbit in trei limbi – engleza, bosniaca si germana), in “Mammoth”, de Lukas Moodysson actiunea nu se petrece in tara acestuia de origine, Suedia, ci in Statele Unite, Filipine si Thailanda.
Iar din distributie fac parte un mexican (Gael Garcia Bernal), o americanca (Michelle Williams), o filipineza (Marife Necesito), o thailandeza (Run Srinikornchot) etc. Asa cum spuneau niste cunoscuti critici britanici, filmul face parte din categoria “We are the world”.
E un “Babel” lipsit si de vana lui Guillermo Arriaga, si de eleganta ferma a lui Inarritu. Desi actorii sunt fotogenici, personajele sunt aproape inexistente si plictiseala maxima – pe cat de mare e si miza, adica lumea-este-o-retea-viata-nu-e-nimic-fara-dragostea-celor-apropiati-traim-intr-o-lume-in-care-consumismul-ne-indeparteaza-de-noi-si-in-care-munca-in-exces-nu-ne-mai-lasa-timp-pentru-cei-dragi.
Mult mai sincer si mai cald a fost filmul pe care l-am vazut de dimineata (numai bine, pentru ca la Berlin a dat frigul), debutul uruguayanului Adrian Biniez, “Gigante”. Replici putine, poveste simpla si omogena, regie sigura. Egal un film care te tine de la inceput pana la sfarsit – ceea ce e mare lucru la un mare festival unde oboseala deja isi spune cuvantul. Jurnalistii incep sa adoarma la filme.
Un paznic de noapte dintr-un magazin universal, un malac cat usa – de fapt, un adolescent intarzia
