Odată cu răsturnarea vechilor regimuri, vor apărea multiple centre de putere şi va începe lupta pentru "adevărata" moştenire a revoluţiei. Noile conduceri din lumea araba, preocupate preponderent de o agendă internă, vor avea o orientare externă similară Turciei de astăzi - mai puţin pro-americană, ocazional anti-occidentală şi anti-israeliană. Israelului îi va fi tot mai dificil să se înţeleagă cu lumea arabă.

Articol din dosarul Noul Orient Mijlociu, publicat în ediţia FP România nr. 22 (mai/iunie 2011).

În Orientul Mijlociu asistăm la o adevărată dramă. Şi nu cred că cel mai important aspect constă în răsturnarea conducătorilor. Acest lucru l-am mai văzut pe parcursul secolului XX. De departe mult mai importanţi mi se par factorii structurali din spatele acestui proces: generaţia tânără. Radiografia demografică a statelor arabe ne arată că o proportie de 65-70 % dintre arabii Orientului Mijlociu sunt tineri sub 30 de ani. Dacă adaugăm şi şomajul în continuă creştere obţinem imaginea unor oameni alienaţi de vechiul regim, fără speranţă şi care nu au nimic de pierdut. Ei sunt actorii principali ai pieţelor inflamate din majoritatea capitalelor din Orientul Mijlociu. Acesta a fost motorul principal. Pe de altă parte, să nu uităm că tinerii aceştia deziluzionaţi sunt conectaţi prin intermediul platformelor sociale ale internetului - Facebook şi twitter - formând o veritabilă comunitate virtuală hotărâtă să respingă corupţia şi ineficienţa vechiului regim din Tunisia, Egipt, Yemen, Libia şi mai nou, Siria.

Valea plângerii

Fără îndoială că legitimitatea populară a autocraţiilor regionale este contestată, iar liderii lor se află sub asediu, dar să nu ne facem iluzii, tranziţia de la dictatură la democraţie nu este atât de simplă, de uşoară. În majoritatea cazurilor vom vedea o perioadă de instabilitate difuză şi care în fond face pa