Nu-mi fac pofta. Asta e constatarea cu care am plecat de pe net, dupa un sfert de ora de umblat prin site-urile retailerilor romani de electronice si IT. Ii stiti, ca nu-s decat cativa. Asa ca nu e nevoie sa dau nume si sa stric bugete si relatii: pur si simplu marturisesc o stare: nu-mi vine sa dau click si sa cumpar. Si, sa fim onesti, as cam fi clientul ideal: n-am timp de magazine. Insa, la fel ca si in amorul cu o femeie superba, dar muta, e ceva intre noi care nu se leaga.

De fapt, oamenii astia stau pe aceeasi gramada de gadgeturi, care striga la tine pe bestbuy.com sau circuitcity.com si le vand ca si cum ar fi saci cu fasole. Fara sa-ti explice ca de maine, cand vine cutia acasa, vei fi regele bitilor, vei comanda armatele broadbandului, te vei imbaia in fotonii scumpi si smecheri ai plasmei, vei face dus cu sampania virtuala a consolelor de jocuri sau iti vei polei urechile cu aurul alb al capacului spate de la Ipod. Nici vorba de asa ceva: site-ul murmura trist versurile unui Bacovia al marketingului: "Plasma Cutare, 108 cm, oferta speciala"... Lipseste un binemeritat "si-i scartaiau conectorii de plumb/si era frig".

De ce se intampla asa? De ce site-urile unor retaileri de tentatii seamana cu o versiune cu fonturi mari si ceva poze a unui tabel din Excel? O prima explicatie ar fi ca site-urile se fac in casa, ca sa mai iasa ceva economii. Asa ca acei copyrighteri si directori de creatie smecheri de la agentie, care fac campania de media, n-ajung sa-si mai lase creativitatea (si usoarele urme de praf alb) si pe site. O alta ar fi ca site-ul e optimizat pentru a-ti pune in fata, pe prima pagina, tot magazinul, pentru ca asa a decis odata un domn director de IT. O a treia versiune ar fi ca nimanui nu-i pasa, o data ce, de fapt, lumea nu cumpara online, asa ca nu merita sa investesti.

De vina pare a fi insa si o mai veche imagine despre net