Taximetristul habar nu avea. „Patriciu, dom`ne? Magazin? Pai la ce-i trebuie magazin? Nu stiu, zic. Am citit in ziare. „Eu va duc la Perla dar nu stiu sa fie pe acolo, sa stiti.”. Dupa un minut de tacere, zice: ”Asta e viata, domnu`. Unii are pana nu mai stie de ei, si eu abia-mi fac planul. Azi am facut 80 de lei, vai capul meu”. Ce sa ii raspund? Vai capul tau nu puteam sa zic. Mai bine platesc cursa si cobor, ca suntem la doi pasi de Perla si e bara la bara circulatia.
Doamna de la Fornetti-ul din coltul de peste drum de Perla a fost tare dezamagita. Nu voiam nici placinta, nici fursecuri. „Magazinul lui Patriciu? Habar n-am, domnu`.” Si se intoarce in fundul magazinului, aproape scarbita de motivul pentru care a facut ditamai drumul pana la ferestruica. Langa „Fornetti” e un chiosc de tigari, unde vinde un tanar.
„Stiti ceva de vreun magazin al lui Patriciu pe aici prin zona?” il intreb . Tipul e serios, se vede pe fata lui. Se ridica incet de pe scaun, iese in buza pravaliei, scruteaza lent orizontul in toate directiile, dupa care ma priveste direct in ochi. „Nu”, zice. Si se intoarce la locul lui. Macar a iesit si a scrutat zarile pentru mine, imi zic. Ii multumesc si trec strada. Era un Magazinul Mic.ro
Foto: HotNews.ro
verde frumos la semafor care te indemna la asa ceva. Langa „Perla”, florarese. Boldani, cum li se mai zice. Boldanii sunt ai mai avuti dintre romi, mi-a spus mie cineva odata. Ma duc la primul si-l intreb cu speranta flasca: „Dom`ne, e vreun magazin al lui Pat...?” Nici nu imi termin fraza, ca boldanul imi spune „Patriciu? E colea, in spate. Acuma l-a deschis. Ii spune Micsinumaistiucum”. Ii multumesc si promit sa invat doua cuvinte in tiganeasca drept multumire.
MagazinulMagazinul e alb. Mic si alb. Se numeste Mic.ro.1. Intru. Sunt singurul client. E ora 3 si ceva dupa amiaza. Ma plimb printre rafturi, ma