- Cultural - nr. 198 / 24 Octombrie, 2008 Carca, carc, car, carai Ba carc, ba marc, ba un pretext, ba altul; cand o obiectie, cand alta. Carc, regional, prin Dolj are sensul card. Carcali, verb popular, si reflexiv a se carcali, a (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli; a murdari, a baga in boala. Carcalit (despre alimente) fript numai pe deasupra, parpalit. Prin Fagaras sunt unele regionalisme. A carcali, a incurca (pe cineva), a amagi. Adjectivul carcalos, carcaloasa, care incurca (pe cineva), ducandu-l cu vorba. Substantivul carcala, plural carcali, persoana care nu-si respecta cuvantul dat, cautand sa duca cu vorba, sa amageasca. Prin Dolj, verbul a carcoti, a restitui cu greu un imprumut. Amintim si verbul a carcai (despre unele pasari), a scoate sunete (neplacute), caracteristice speciei. Tipul de conjugare: carcaie, sa carcaie, carcaiesc etc. Apropiata, ca forma si partial ca sens, este o alta interjectie, car, onomatopee, uneori repetata: car-car: imita sunetul caracteristic scos de unele pasari (ciori, gaini etc.); strigat folosit pentru alungarea unor pasari. Si aceasta interjectie, ca si carc, figureaza in unele expresii. Ca-i car, ca-i mar, se spune cand cineva se incurca in explicatii sovaielnice, confuze. "Popa tot se codea: ca-i car, ca-i mar, in sfarsit ramane ca… a doua zi sa-mi dea banii" (Al. Vlahuta). Car-mar, (cu) cearta, (cu) tocmeala, (cu) ciorovaiala. "Ce sa zica primul. Nu mai incapea car-mar" (I. L. Caragiale). A face car-mar, a face obiectii, a gasi pretexte. Verbul a carai (despre unele pasari), a scoate sunete caracteristice, neplacute, scurte si guturale; figurat (pe-iorativ), a vorbi pe un ton ascutit si strident, care tradeaza ostilitatea; a cicali, a bate la cap pe cineva. A se carai, a se certa: sefii se tot caraie. Caraiala, faptul de a se carai; carait; figurat: cartire, cearta. Carai