A doua postare- vezi prima postare. Pentru a intelege cea mai agresiva si mai adanca “redistribuire” a avutiei nationale (altii o denumesc diferit) din Europa de Est (in afara Rusiei), as dori sa mentionez startul perioadei democratice de dupa ’89. Cred ca este necesar sa intelegem de unde am plecat si unde am ajuns.

Din 1990 Romania a fost un “magazin cu dulciuri” din care s-au infruptat toti cei care au avut cheia sau cei care au reusit sa-si aranjeze un şperaclu. Conform informatiilor existente, in majoritatea lor vechiculate in presa sau de multe ori afirmate de potentati ai vremurilor noastre, pe care nimeni nu are cum sa le confirme sau le infirme, au iesit din Romania in perioada 1990 -2010 intre 130 – 150 de miliarde de USD. Cert este ca in 1989, Romania avea un excedent al contului curent al balanţei de plăţi de 2,8 miliarde dolari, folosit pentru lichidarea datoriei externe şi creşterea rezervelor internaţionale. România avea creanţe de 24 de miliarde de dolari, majoritatea lor in Orientul Mijlociu si tarile comuniste. Din acesti bani au fost recuperati mai putin de 10%. Adica 2,5 miliarde de dolari, restul de aproximativ 24,5 miliarde de dolari s-au evaporat sau nu au fost recuperati. La fel de cert este ca prin “Decretul-Lege nr. 30/18.01. 1990 se prevedea trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român“. Averea PCR era cea alcatuita din “fonduri fixe“, care constituiau un imens patrimoniu imobiliar, inregistrat in detaliu in 14 Anexe ale Decretului- Lege. Anexele au fost liste, care contabilizau sute de „locatii“, de la sedii centrale sau locale ale organelor de partid, la tot soiul de întreprinderi speciale şi de la apartamente de lux şi vile de protocol pînă la case de vînătoare, răspîndite prin ţară. Toate la un loc alcătuiau „patrimoniul PCR“, pe care noile autorităţi le-au repartizat ministerelor care funcţiona