De la bun inceput trebuie sa spun ca nu imi propun o trecere in revista a ceea ce s-a intimplat in 2007. Despre unele evenimente expozitionale am scris deja, altele nu am reusit sa le vad, dar sentimentul pe care il am acum, la trecerea in 2008, este ca anul care a trecut nu a fost remarcabil in ceea ce priveste activitatea expozitionala. Lucrurile si-au urmat cursul firesc, au fost citeva expozitii demne de interes, dar in continuare se resimte lipsa unui spatiu adecvat organizarii marilor expozitii de care avem nevoie., celor care ar trebui sa sustina si sa stimuleze un discurs teoretic adecvat.

Am putea spune acum ca manifestarea care a tinut capul de afis pentru anul 2007 a fost expozitia Culorile avangardei, cu subtitlul: Arta in Romania, intre 1910-1950, realizata cu colaborarea unor mari muzee din tara si cu ajutorul unor sponsori, sub egida Institutului Cultural Roman si a Ministerului Culturii si Cultelor. O expozitie care si-a propus sa ilustreze premisele actuale ale discursului critic, o sinteza eliberata de constringerile unei ideologizari excesive, asupra unei perioade catalogate a fi fost benefice in dezvoltarea culturii romane in general. Deschisa la Sibiu, expozitia a urmat un traseu itinerant, propus initial de catre organizatori. Un prim popas a fost cel de la Muzeul National de Arta al Romaniei, spatiu in care am avut prilejul sa o vad.

Surprinzatoare a fost optiunea organizatorilor pentru a deschide expozitia in spatiul Salii Tronului, destul de putin adecvat organizarii unor astfel de evenimente. De la expunerea pe panouri, lumina proasta, aglomerarea, totul avea un aer accentuat de provizorat, fara a putea desprinde amploarea discursului, sinteza pe care curatorii si-au propus-o.

La o prima vedere, expozitia nu sugera perspectiva ampla abordata teoretic, asa cum ulterior am inteles-o din catalog. De asemenea, n