Nicolae Ceauşescu a primit un vot de blam, iar Lenuţa Petrescu — un avertisment. Partidul i-a sancţionat pentru întâlnirea amoroasă dintr-o casă clandestină. De la Jilava, cu paznicul după el, deţinutul Ceauşescu şi-a întâlnit iubita. Înşelase administraţia închisorii, nu şi vigilenţa partidului.

Cam aşa ar putea fi titrată într-un tabloid din zilele noastre relatarea unui episod amoros cu consecinţe politice. În 1941 însă, protagoniştii lui erau nume necunoscute în România. Iar când Nicolae şi Elena Ceauşescu au monopolizat scena vieţii publice, „activitate revoluţionară" era numit şi prezentul lor, şi trecutul.

În anii ’70, în vacanţă pe litoralul Mării Negre, la Soci (URSS) Foto: Arhivele Naţionale

„O mare greşală cu o tovă..."

În iulie 1940, Nicolae Ceauşescu a fost, din nou, arestat. În autobiografia nedatată din dosarul de cadre întocmit în 1945, el recunoaşte că arestarea s-a produs din vina lui. „Lipsă de vigilenţă şi de conspiraţie din partea mea", îşi face ilegalistul autocritica. Umbla pe stradă şi frecventa „case compromise" (a se înţelege cunoscute de Siguranţă). Deşi, după regulile conspirativităţii, asemenea fapte erau interzise.

(Click pe imagini pentru FOTOGALERIE)

După arestare, Ceauşescu a fost anchetat la Prefectura Capitalei câteva zile. Apoi, declară el, la Consiliul de Război. L-au dus, în cele din urmă, pentru efectuarea condamnării la închisoarea Jilava. A stat aici din vara lui 1940 până în februarie 1942.

Aşa cum apare din memoriile unor întemniţaţi la Jilava, locul era groaznic prin umezeală, întuneric şi percepţia de-a fi, deja, îngropat sub pământ. Fortul 13, unul dintre cele 18 construite între 1860-1870 pentru apărarea Bucureştiului de turci, a fost întâia dată folosit ca închisoare în 1907. Aici au fost ţinuţi sute de răsculaţi din satele ilfovene. @