It’s the economy, stupid! Cu acest slogan pragmatic, postat in biroul sau de campanie, Bill Clinton a castigat detasat alegerile prezidentiale din 1992.
Cu acelasi slogan, pe care insa nu l-a afisat public si l-a interpretat diferit, PSD si predecesorii sai (FDS, PDSR) au castigat Romania.
Daca in cazul presedintelui american a fost vorba despre concentrarea mesajului electoral pe problemele economice ale Statelor Unite, in cazul celor care au detinut puterea cea mai mare parte a ultimilor 16 ani, sensul sloganului era spolierea economiei in scopul imbogatirii proprii.
Privita ca vaca de muls, tara a dat randament, dupa cum atesta starea materiala a celor care au guvernat-o si a partenerilor lor din interior si din exterior.
Sa luam doar ultimii patru ani: guvernul Nastase ne-a lasat mostenire cel putin trei contracte oneroase si o puzderie de privatizari paguboase.
Contractele cu Bechtel si EADS erau evident intocmite in favoarea firmelor straine si in defavoarea tarii, care platea mai mult decat altii. Constatam acum (de ce atat de tarziu?) ca si privatizarea Petrom a fost facuta in interesul firmei cumparatoare, neglijandu-se fara rusine interesul national, inclusiv considerentele de securitate energetica a Romaniei.
Ar fi o greseala sa blamam privatizarea in sine. Se stie ca statul este cel mai prost administrator, iar Petrom era capusata si folosita de grupuri de interese si atunci cand se afla in proprietatea statului.
Daca am uitat cumva, sa privim la ROMGAZ si la firmele-capusa semnalate de presa din care se infrupta o parte din directorii companiei. Intre administrarea de stat si cea privata, orice om cu scaun la cap alege, in mod evident, administrarea privata.
Problema este deci nu una de proprietate, ci de responsabilitate a celor care intocmesc contractele de pri
