Deşi în aparenţă un cuplu sociabil, părinţii lui Vlad fuseseră cele mai misterioase fiinţe pe care fiul lor însuşi le cunoscuse sau, mai bine spus, nu le cunoscuse vreodată. Născut la sfârşitul anilor '20 "în străinătate", Pantelimon Hârtopanu fusese după război "un fel de militar", cu toate că în perioada în care Vlad a pierdut un an şi patru luni din viaţă în bocancii trupelor de geniu, niciun ofiţer bătrân din unitate nu ţinea minte ca vreodată să fi existat în armata română gradul de "comisar". Sigur era faptul că, odată demobilizat, tânărul Pantelimon Hârtopanu petrecuse aproape cinci ani la Moscova, de unde se întorsese însurat cu Irina, mama lui Vlad, şi licenţiat în arta îmbunătăţirilor funciare pe care, însă, nu o va practica niciodată. Din acel moment, cariera lui va continua în Bucureşti, "la minister", "la consiliu" şi la alte instituţii niciodată numite până la capăt în prezenţa lui Vlad. De pe la începutul anilor '70 şi până în 1988, când Pantelimon Hârtopanu avea să moară, cuvântul "ambasadă" a devenit o constantă în rarele discuţii telefonice legate de serviciu ale fostului comisar. Bănuiala lui Vlad că slujba acestuia avea legătură cu diplomaţia era întărită de numeroasele deplasări în străinătate, care se petreceau în special vara, în timp ce ambasadorii Republicii Socialiste se aflau în concediu, pe teritoriul României.

Vlad-Ninel apăruse în viaţa soţilor Hârtopanu cu puţin înainte ca Pantelimon să împlinească cincizeci de ani şi, în primele luni, cea mai mare problemă a cuplului fusese dacă era bine să continue să vorbească nu numai între ei, ci şi cu nou-născutul, exclusiv în limba rusă - ori să ţină departe mormolocul cu ochi albaştri de trecutul lor sovietic. În cazul din urmă, riscau să producă un copil cu grave probleme de integrare pentru că, deşi stabilită de aproape douăzeci de ani în România, Irina avea în continuare doar un paş