POIANA LUI IOCAN. Centrele de zi sunt locurile ideale în care vârstnicii, ai căror copii nu mai au timp de ei, socializează, se relaxează, dezbat politică şi caută soluţii pentru a scoate ţara din criză.
1 /.
Scandalul izbucnit odată cu descoperirea ilegalităţii la azilul de batrâni din Comarnic aruncă îndoială asupra tuturor locurilor unde-ţi poţi lăsa, pentru câteva ore sau per ma nent, părinţii.
Condiţiile insalubre, spaţiile fără grupuri sanitare şi lipsa vreunei asistenţe medicale sau sociale îi împiedică pe mulţi dintre români să-şi trimită părinţii de acasă. Cu toate astea, există locuri în care bătrânii pot socializa într-un mediu decent, unde primesc o masă caldă şi îşi ţin de urât.
Mihai Gheorghiu este un bucureştean de 38 de ani, plecat cu zilele prin ţară, fiind constructor. Soţia sa lucrează de dimineaţă până seara, şase zile din şapte, pe post de casier la un supermarket. Nu au copii, dar se poate spune că au aceleaşi griji, dacă este vorba de tatăl lui Mihai, văduv de câteva luni. Bătrânul se vede în situaţia de a fi singur zile întregi, nora ajungând o dată pe săptămână pe la el, ca să-i spele şi să-i gătească. Fiul său îl caută mai des la telefon decât pe acasă. Aşa că domnul Gheorghiu, deşi trăieşte în cel mai mare oraş din România, se simte din ce în ce mai singur. Şi ca el sunt zeci de mii de pensionari.
În ajutorul lor au apărut centrele de zi pentru persoane vârstnice administrate de ONG-uri, care încearcă să suplinească o parte din căldura familială şi din ajutorul pe care pensionarii singuri erau obişnuiţi să le primească până ca singurătatea să-i cuprindă.
„Mimi şi Fifi se mărită!”
La Centrul de zi al Asociaţiei Equilibre, bătrânii îşi ţin de urât, pun ţara la cale, caută soluţii pentru criza economică şi îşi exersează talentele ascunse. Floarea Mărculescu, fo
