O fi România o ţară de misogini, dar în ceea ce-i priveşte pe copii, femeia este vioara întâi. Indiferent de ce se întâmplă într-un cuplu, atunci când se ajunge la un divorţ, femeia are întotdeauna dreptate. N-aţi auzit de atâtea ori exasperanta expresie: “Copiii au nevoie de tată”? Nimeni nu contestă, nu pune în discuţie gingăşia mamei, modul total special în care este ataşată de plozii ei. Dar asta înseamnă în mod automat că bărbatul este o brută? Că tatăl este operat de sentimente, că nu simte nimic pentru progeniturile sale? Astfel de şabloane mentale, de false tradiţii sunt profund dăunătoare societăţii. Există şi mame denaturate, precum există şi taţi iresponsabili! De aceea mă bucur că mâine este Ziua Tatălui, care de anul trecut este sărbătorită şi în România. Orice ar spune feministele demente, tatăl este foarte important. “În primele luni, implicarea tatălui permite nişte grade de libertate, în timp ce mama este indispensabilă. Acest lucru se schimbă pe parcurs, când balanţa începe să încline treptat în favoarea relaţiei paterne. Tatăl preia misiunea de a desprinde încet şi sigur copilul de la sânul matern, pentru a-l introduce în lume, oferind sprijin şi protecţie. În timp ce mama reprezintă primul univers, primitor şi hrănitor, tatăl face trecerea către societate, către adevărata lume”, explică psihologul Alessandra Mustăreaţă. Dacă n-am avea nevoie şi de mamă, şi de tată, la ce s-ar mai fi inventat părinţii? Deşi taţii au, în sfârşit, o zi a lor, biruinţa mamei este de necontestat. Orice ar face, expresia unică şi consacrată rămâne: “Mama- i una”! Şi tatăl la fel, dar el se pierde întotdeauna pe parcurs…