Foto: Cristian Marcu Un eveniment recent mi-a adus amin­te de o schiţă umoristică apărută în primii ani ai „puterii sovietice”. O fe­me­ie necăjită vine la partid şi spune că are un bărbat care nu munceşte, apa­re în fiecare seară beat acasă şi o ba­te. Partidul nu poate tolera aşa ceva, drept pentru care îl amendează pe bărbat. A doua zi femeia vine la par­tid şi mai necăjită şi spune: „Eu sunt singura care aduc bani în casă, acum tot eu trebuie să plătesc şi amen­da!”. Evenimentul despre care vorbeam este amendarea postului public de televiziune cu 10.000 de lei de CNA pentru publicitate politică. Era vorba despre emisiunea „Ne vedem la TVR” din 16 aprilie curent, când Emil Boc, Elena Udrea şi Gheor­ghe Flutur – inventatorul alfabetului ovin – au încercat să convingă pu­blicul că în ţară totul e bine.

Aparent, gestul CNA e salutar, pentru că excesele partizane ale postului public sunt rareori pedepsite. Dar după o primă clipă de extaz mi-am dat seama că, de fapt, NOI plătim amenda asta. Adică dumnea­voastră, eu – cei care finanţăm TVR prin taxe şi impozite. Altfel spus, NOI am fost victima îndoctrinării ilegale şi tot noi suntem cei pedepsiţi pentru ea. Precum personajul din snoava de mai sus.

Bună treabă, mi-am zis. Pentru pixuri şi căciuliţe din campania 2004, subsemnatul plăteşte printr-un dosar cu 970 de martori – acum în derulare accelerată. Acum plătesc şi pentru campania PDL de anul viitor. Asta să însemne partid popular? Adică partidul se zbenguie şi poporul pri­meşte nota de plată? În ritmul ăsta, nu m-aş mira să fim chemaţi să pu­nem mână de la mână ca să facem flo­ta comercială la loc. (Oricum, am fost mândru când Regele Ferdinand şi Traian Băsescu şi-au dat mâna pentru a trimite „în teatru” fregata cum­pă­rată de PSD...) Sau să dăm statului contravaloarea casei din Mihăileanu repartizată nu mai ştiu cui, în nu se (mai) ştie ce condiţii. @