Indiferent de tara, cei lipsiti de arma invingatorului, de supercalificare, de competenta si dorinta de a munci sint sortiti unei vieti mai putin decit modeste. Nu exista nici un dubiu ca mentalitatea omului, valorile cu care se cintaresc calitatile unui individ sint in continua schimbare. Uneori, schimbarea macazului se produce prea rapid si amaraciunea generatiilor tinere si a celor mai in virsta devine conflictuala. Se traiesc adesea mii de comedii si de tragedii, intr-un amalgam de o duritate de beton armat. Generatia mai veche, aproape invariabil, spera ca toate conflictele sint ca o emulsie agitata si ca o decantare va urma intr-un viitor previzibil. Speranta acestei generatii intr-o amorsare a contrariilor se sprijina pe convingerea ca propriile viziuni despre existenta bipedului om sint cele juste. Aceasta speranta ii indirjeste pe cei „vechi" si politica „datului pe brazda" ii transforma in redutabili combatanti. Erorile pornesc din supraaprecierea evolutiei individului din toate punctele de vedere, din dorinta naturala, dar eronata, ca fiii trebuie sa poarte aceeasi faclie, pe care au datoria s-o duca mai departe. Parintele este profesor universitar, sportiv, circar, fierar, preot, magistrat, pictor, veterinar, politician, mafiot etc. si fiul trebuie, neaparat, sa-i duca „buhul" mai departe, la cote mai inalte. Omul este unic, fiecare individ este un unicat in univers si similitudinile sint intimplatoare. Evolutia unui individ poate fi influentata si chiar dirijata, dar rezultatul arareori este exceptional. In aproape toate cazurile se inregistreaza lamentabile esecuri. Daca tatal este campion olimpic, atunci cu siguranta fiul are toate sansele sa fie doar concurent, nu si invingator. Oamenii de performanta gresesc cel mai adesea in pozitionarea lor fata de propriile odrasle, reusind sa patroneze un conflict interminabil. Societatea este in continua schimba