Atunci când a fost vorba despre comerț, Uniunii Europene şi Rusiei le-a fost mereu greu să ajungă la o înțelegere, din cauza faptului că la Moscova problemele economice şi cele politice nu sunt niciodată separate. Rusia a avut nevoie de 18 ani de negocieri pentru a deveni membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). De asemenea, negocierile pentru un nou Acord între UE şi Rusia au durat aproape cinci ani. Între timp, relaţiile UE-Rusia au fost reglementate de Acordul de Parteneriat şi Cooperare extins, care nu oferă un cadru adecvat pentru comerțul bilateral.
Trebuie recunoscut faptul că Rusia a fost mereu un partener comercial important, însă dificil, pentru UE. De fapt, în ultimii ani, volumul comerțului cu Rusia a crescut în mod constant, ea ajungând a doua destinație a importurilor în UE și a patra destinație a exporturilor europene. Nu facem mai mult comerţ decât cu SUA şi China. Pe de altă parte, Uniunea Europeană este de departe principalul partener comercial al Rusiei, reprezentând 45,5% din cifra de afaceri din comerţ pe anul 2011 - de cinci ori mai mult decât cel de-al doilea partener comercial al Rusiei, China. Este de notat faptul că, potrivit FMI, Rusia exporta în 2011 către ţările UE aproape de două ori mai mult (226 miliarde de dolari) decât importa (104 miliarde de dolari). Uniunea Europeană este, deci, principala piaţă de import pentru bunurile ruseşti şi, în special, pentru petrol și gaze naturale (combustibilii naturali reprezentând 79% din totalul exporturilor ruseşti). În acelaşi timp, exporturile europene către Rusia sunt dominate de maşini, piese auto şi utilaje (48%).
Având în vedere considerabilul volum comercial cu Rusia, aderarea la OMC a fost îndelung aşteptată. Cu toate acestea, momentul de bucurie, care a marcat în august 2012 aderarea, nu a durat mult. UE a sperat în van că statutul de memb
