In zona Universitate-Cismigiu exista de ceva vreme Cafe Cinemateca, situata strategic chiar in incinta Cinematecii. In afara de nume, de cele cateva afise de pe pereti si de semnul "exit" identic cu cele aflate in salile de cinema, nimic nu m-a facut sa simt ca am intrat in universul unui cinefil. Sau, poate, cine stie, doar asteptarile mele au fost mult prea mari.
Cafeneaua nu arata rau. Ba din contra. Amenajat pe trei niveluri, locul este avantajat de arhitectura cu tavane inalte, trepte care parca duc pe o scena de teatru si piloane impunatoare. La nivelul strazii se afla cafe-barul, mai jos este clubul, iar sus restaurantul. Caramida rosie din care este alcatuit barul contribuie la senzatia de respect pe care o da o scena artistica, la fel si draperiile in dungi crem si rosu care ascund ici-colo parti de perete si care aduc aminte de cortinele care se dau la o parte la inceperea spectacolului. Tot la bile albe i-as mentiona si pe Audrey Hepburn, Humphrey Bogart si Robert de Niro care ma priveau zambitori de pe afisele filmelor Breakfast at Tiffany's, Casablanca si Taxi Driver.
Din pacate, cam aici s-a terminat incursiunea in lumea cinematecii. Meniul nu avea nicio referire la specificul locului, iar muzica nu parea sa fi fost vreodata coloana sonora a vreunui film.
Am pus pe seama sarbatorilor de iarna abia trecute lipsa de ciocolata calda. Cat despre ceaiul fierbinte, nu exista deloc in meniu. Aveau in schimb mai multe preparate culinare cu specific italian, de la pizza la tot felul de salate. Ciocolata alba pe care am ales-o nu a fost excelenta, dar oamenii care mancau in jurul meu pareau fericiti, iar miresmele erau din cele mai imbietoare, asa ca nu indraznesc sa contest talentele bucatarului. Am gasit in lista de bucate salata de pui caramelizat cu foccacia, salata de ton, multe sortimente de pizza si altele de sandwichuri, paste, grill-u