Volumul cu „Aventurile lui Sherlock Holmes“ şi „Memoriile lui Sherlock Holmes“ va fi distribuit mâine. Scriitorul britanic Sir Arthur Conan Doyle (1859 – 1930) l-a inventat pe celebrul detectiv particular Sherlock Holmes la sfârşitul secolului al XIX-lea. Sir Conan Doyle a scris patru romane şi 56 de povestiri care îl au ca personaj pe Sherlock Holmes. Primele două nuvele au apărut într-o publicaţie anuală, în 1887, apoi într-una lunară, în 1890. Eroul charismatic a devenit extrem de popular încă de la prima serie de povestiri din revista „The Strand“, în anul 1891.

Doyle a continuat să publice aventurile lui Sherlock Holmes până în 1927. Patru povestiri sunt narate de prietenul şi biograful lui Holmes, doctorul John H. Watson, două sunt istorisite de însuşi Sherlock Holmes, iar alte două sunt scrise la persoana a treia.

„Cea mai bună maşină de observat“

Conan Doyle a mărturisit că l-a avut ca sursă de inspiraţie pentru crearea lui Sherlock Holmes pe doctorul Joseph Bell, alături de care a lucrat la infirmeria regală din Edinburgh. Asemenea lui Holmes, Bell îşi nota concluzii în urma unor observaţii atente.

Sherlock Holmes este descris ca fiind o persoană cu „mintea rece, precisă, dar admirabil de echilibrată“, iar pentru el toate sentimentele, în special iubirea, „erau respingătoare“. „Era, ca să zic aşa, cea mai bună maşină de raţionat şi de observat din lume, dar postura de îndrăgostit nu i s-ar fi potrivit deloc. Nu vorbea niciodată de pasiunile dulci decât cu ironie şi cu dispreţ.

Erau lucruri admirabile pentru observator – excelente pentru dezvăluit motivele şi acţiunile bărbaţilor. Dar ca gânditorul profesionist să admită astfel de tulburări în temperamentul lui delicat şi ajustat cu rafinament însemna să introducă un factor care l-ar fi distras şi ar fi putut arunca îndoieli asupra tuturo