1933 - anul în care apare "Adela", romanul lui G. Ibrăileanu, a fost numit "anul în care s-au scris cele mai frumoase romane de iubire din literatura românească". În 1933 apar: "Creanga de aur" de Mihail Sadoveanu, "Rusoaica" de Gib Mihăescu, "Maitreyi" de Mircea Eliade, "Patul lui Procust" de Camil Petrescu şi "Cartea nunţii" de G. Călinescu. Putem scoate, însă, de aici încheierea că "Adela" lui G. Ibrăileanu este unul dintre "cele mai frumoase romane româneşti de dragoste"?
Un "vis în vis" salutat la apariţie de Eugen Lovinescu, adversarul neînduplecat al criticului G. Ibrăileanu, ca fiind o "adevărată revoluţie faţă de lirismul sămănătorist", romanul "Adela" a fost şi mai este considerat o "poveste de dragoste". În "Istoria literaturii române. Compendiu", G. Călinescu este categoric: "Adela e romanul unui cazuist, însetat de certitudini şi înspăimântat de contradicţiile ce răsar la tot pasul, al unui intelectual cu acţiunea erotică paralizată de prea multă disociaţie".
Asta după ce, la apariţia cărţii, acelaşi G. Călinescu scrisese, negru pe alb, că "Adela" este "cel mai bun roman de analiză psihologică pe care îl avem". La urma urmelor, G. Călinescu, din 1945, nu îl contrazice pe cel din 1933: "Emil Codrescu, cvadragenar îndrăgostit de mult mai tânăra Adela, e încurcat de mărunte cazuri de conştiinţă mărite cu lentila şi făcute aducătoare de anxietăţi, întoarce vorbele femeii pe toate părţile ca de pe o catedră scolastică, zădărnicind prin raţionări şi scrupule intimitatea, până ce femeia, agasată, pleacă".
Intriga romanului, atâta câtă este, nu are nimic spectaculos şi nu excelează prin cine ştie ce întâmplări nemaipomenite. Surpriza vine din însăşi situaţia pe care se sprijină romanul. Aflat în vacanţă la Bălţăteşti ("O improvizaţie de bâlci, pe şoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului
