» Ridicarea in rang a Bisericii Greco-Catolice la nivel de Arhiepiscopie Majora a avut drept principala consecinta hotararea de a transa in justitie si nu la Comisia de Dialog pretentiile de retrocedare a bunurilor abuziv confiscate dupa anul 1948.
» Scade simtitor numarul enoriasilor greco-catolici din Transilvania si creste sensibil cel din Moldova si Muntenia.
» In timp ce Biserica Ortodoxa Romana lupta "la baioneta" pentru fiecare obiectiv in parte, greco-catolicii nu au doar o problema strict de patrimoniu, ci una mai profunda, de identitate.
Romania a intrat in Uniunea Europeana fara ca Biserica Ortodoxa Romana (BOR) sa-si fi rezolvat diferendele cu greco-catolicii sau romano-catolicii. Cele doua biserici surori par a fi uitat foarte bunele relatii din perioada interbelica. Dupa primul razboi mondial, momentul 1918-1919 a fost extraordinar de dinamic in planul relatiilor dintre ortodocsi si greco-catolici. S-a ajuns pana acolo incat mitropolitul unit ales al Blajului, Vasile Suciu, a fost propus sa reprezinte ambele Biserici, fapt intarit si la Conferinta preotilor uniti de la Cluj, in 1919. O alta tentativa a fost pe 27 februarie 1939, cand a fost convocata la Alba Iulia o Adunare Nationala Bisericeasca in comun, de catre Mitropolitul greco-catolic, Alexandru Niculescu, si Mitropolitul ortodox al Ardealului, Nicolae Balan. Doar inceputul razboiului mondial a decalat punerea in aplicare a hotararii de unificare. Astazi, aceste momente sunt uitate in mod voit de catre conducatorii ambelor biserici.
La 23 ianuarie 1999, Regele Mihai I isi facea cunoscuta in "Romania libera" opinia fara echivoc privind relatiile dintre bisericile Ortodoxa si cea Greco-Catolica: "Pe mine ca fiu al Bisericii noastre ortodoxe ma doare foarte mult ce se intampla cu greco-catolicii nostri. Nu inteleg inversunarea unora din tara contra lor.