Puţini români auziseră, probabil, despre curentul "Emo" pînă săptămîna trecută, cînd sinuciderea unei fetiţe de 12 ani a şocat opinia publică. Presa s-a grăbit să asocieze gestul fatal al Andradei Mocănescu cu ciudatele preferinţe vestimentare ale copilei. Unul dintre colegii Andradei le-a mărturisit jurnaliştilor că fata se îmbrăca bizar şi se machia cu negru pe la ochi. În plus, asculta muzică rock. Deci, era "EMO". Iată, aşadar, explicaţia tragediei!
Puţini români auziseră, probabil, despre curentul "Emo" pînă săptămîna trecută, cînd sinuciderea unei fetiţe de 12 ani a şocat opinia publică. Presa s-a grăbit să asocieze gestul fatal al Andradei Mocănescu cu ciudatele preferinţe vestimentare ale copilei. Unul dintre colegii Andradei le-a mărturisit jurnaliştilor că fata se îmbrăca bizar şi se machia cu negru pe la ochi. În plus, asculta muzică rock. Deci, era "EMO". Iată, aşadar, explicaţia tragediei!
Acest raţionament care scîrţîie din toate încheieturile a declanşat o adevărată isterie mediatică. Se vorbeşte despre "un nou pericol în rîndul tinerilor", despre "moda sinucigaşă", despre o generaţie cronic deprimată. Cică adolescenţii cu breton oblic şi haine strîmte îşi petrec zilele jucîndu-se cu lama pe venă. Dezgustaţi prematur şi iremediabil de viaţă, se distrează doar anticipîndu-şi moartea şi plîngîndu-şi între timp de milă. Andrada Mocănescu ar fi fost victima acestei mode morbide. Şi dovada că ne aflăm în faţa unui fenomen extrem de primejdios. Această perspectivă senzaţionalistă nu rezistă însă unei examinări mai atente.
În primul rînd, nu se poate vorbi despre un fenomen social extrapolînd concluziile unui singur caz, oricît de cutremurător ar fi acesta. Cu atît mai mult cu cît nu există dovezi certe că Andrada Mocănescu făcea parte dintr-un grup (concret sau virtual) de adepţi ai curentului "EMO". Să zicem însă
