Acum ca s-a mai domolit povestea legata de Wikileaks si Assange vroiam doar sa punctez doua aspecte care mi se pare interesante de a fi notate (si de a invata ceva din ele) referitor la caz (si evident legate de subiectul blogului).
1. Cazul Wikileaks ar fi fost imposibil (sau mult mai mic) daca toate datele alea nu ar fi fost reunite in aceiasi baza de date de autoritatile americane. Aceasta este atit o lectie de securitate, cit si de protectie a datelor cu caracter personal. (daca sunt date personale implicate).
Din pacate Romania pare ca refuza in mod sistematic lectia - daca ne uitam la balbaiala eRomania de anul asta (in care s-a vorbit de o baza unica de date), de proiectul Ministerului Sanatatii cu un card bazat pe o baza de date unica sau la povestea cu votul electronic unde vorbim de accesul la o baza de date unica de CNP-uri.
Principiile de securitate zic ca nu trebuie sa pui toate oualele in acelasi cos. Principiile de protectie a datelor cu caracter personal spun ca trebuie reglementat strict cine are acces la date, in ce masura si la ce date. Niciodata la toate.
Cazul Wikileaks (ca si altele) ne dau aceasta lectie - nu fa o baza de date cu sute de mii de documente confidentiale la care au acces zeci de mii de persoane. Este cea mai buna metoda de protectie.
Mai multe despre subiect gasiti scris de Prof. Ross Anderson de la Univ Cambridge atit pe blogul lor, cit si in NY Times.
2. Reactia actorilor privati (EveryDNS, Amazon, Paypal, Visa, Mastercard, Bank of America) in relatia cu Wikileaks este ingrijoratoare pentru ca nu se bazeaza pe o decizie judecatoareasca, ci pe presiuni politice.
Cum naiba ramine cu prezumtia de nevinovatie in cazul asta ? De ce nu exista nicio decizia a unei instante din lume in cazul publicarii documentelor pe Wikileaks (care ar putea fi ilegala, evident), dar ex
