Protestele de la Kiev au mobilizat peste 300.000 de oameni frustraţi că preşedintele ţării, Viktor Ianukovici, a refuzat apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană la summit-ul de la Vilnius. În timp ce Primăria oraşului a fost ocupată de protestatari, Ministerul de Interne a decis să deplaseze în Kiev trupe militare din Crimeea.

În 2004, la presiunea străzii, aşa-numita Revoluţie Portocalie, alegerile prezidenţiale s-au repetat după 17 zile de proteste. Acum, protestatarii strânşi în centrul Kievului şi în alte oraşe importante din Ucraina cer demisia întregului guvern şi alungarea preşedintelui Ianukovici.

Primăria din Kiev a fost transformată, peste noapte, într-o cazemată în care protestatarii se adună cu mic, cu mare, se îngrămădesc, îşi petrec nopţile pe jos în saci de dormit sau servesc mâncare caldă. Aici şi-au construit baricade şi capcane pentru poliţişti, pentru a nu putea fi evacuaţi cu una, cu două.

Dar ce vor protestatarii? Jurnaliştii de la The Telegraph au intervievat mai mulţi protestatari, din toate păturile societăţii, pentru a afla ce anume îi motivează să iasă în stradă, în ciuda frigului pătrunzător. Ce dorinţe au ucrainienii şi cum îşi văd aceştia viitorul ţării?

"Am venit aici pentru că mă declar în favoarea asocierii cu Uniunea Europeană. Consider că ucrainienii ar trebui să semneze acordul de asociere. Vreau să arăt că noi, ucrainienii, avem şi noi drepturile noastre în această ţară. Politicienii noştri au contradicţiile lor, aşa că noi trebuie să le arătăm încotro mergem. Sunt aici încă de joia trecută şi voi rămâne în stradă până la final."

Natalia, 19 ani, studentă la sociologie

"De ce sunt aici? Pentru că nu vreau să trăiesc într-o ţară în care copiii sunt bătuţi. Nu există niciun guvern care să pună poliţia ca să bată nişte copii, copiii mei! Sunt