Evz.ro v-a prezentat, de-a lungul campaniei Urma Scapă Turma, în câteva articole, de ce este important să ne păstrăm spiritul ludic şi să nu uităm să fim, din când în când, copii. Sursa: sxc.hu În cartea sa Homo Ludens, profesorul şi istoricul olandez Johan Huizinga atrage atenţia asupra importanţei elementului ludic în cultură şi societate. Scrisă în 1938, cartea este şi astăzi un reper în literatura de specialitate şi cuprinde una dintre cele mai complexe teorii despre ludism.

Teoreticianul lansează conceptul de „teoria jocului”, subliniind că termenul defineşte spaţiul conceptual în care jocul apare şi sugerând că elementul ludic este condiţia primară şi necesară a generării unei culturi.

În spiritul acestei teorii, construită pe câţiva piloni sugestivi, evz.ro a încercat să vă readucă aproape jocurile uitate din copilărie, cele jucate de părinţi şi bunici, deschizând discuţia despre semnificaţia acestora în ziua de astăzi. Am abordat şi teme mai serioase, cum ar fi creşterea copiilor, greutăţile copilăriei pentru cei săraci, dar şi câteva subiecte cu iz uşor desuet, cum ar fi balurile de odinioară, literatura pentru copii sau teatrul de păpuşi, cărţile de bandă desenată şi rolul lor în formarea unui copil.

Campania noastră nu s-a vrut moralizatoare sau exemplară. Intenţia a fost de a redeschide lada cu amintiri şi de a vă stârni interesul pentru ceea ce, în copilărie, ne definea pe toţi. Dacă, în urma articolelor noastre, se numără printre voi câţiva care din nou au sărit coarda sau au jucat şotronul, sau alte jocuri de când erau mici, sau măcar au redeschis albumul cu fotografii de familie pentru o vizită în trecut, atunci misiunea noastră a fost îndeplinită.

O invitaţie

Huizinga identifică în cartea sa cinci caracteristici pe care jocul/joaca trebuie să le aibă: jocul este liber, deci însea