Propovaduindu-si invataturile atit in salon cit si in afara lui, Oliver trebuia sa fie extrem de atent; in cazul in care printre ramuri aparea din senin o carte de joc trimisa de Satanovski, el o rupea grabnic si, prefacindu-se ca-si aprinde pipa, ii dadea foc... Noaptea, Oliver avea sa-si propovaduiasca ideile, transmitindu-le prin intermediul alfabetului Morse in camerele vecine, unde se aflau, amestecati de-a valma, oameni-picior, oameni-urechi, oameni-git, oameni-miini, oameni-ferestre si oameni-usi, acoperiti de sus pina jos de lacate si clante, oameni-epoleti, oameni-cal si oameni sabie, toti acestia trenchea-flenchea se adunau, cu mic cu mare, in jurul omului-locomotiva, umblind pe sine sau tirindu-se pe traverse in urma lui si facind cu totii o larma ingrozitoare. Uneori, in salon se oplosea, cind crivatul suiera pe strazi, si piatra-kilometrica, lipindu-si adidasii de calorifer... Dupa citeva zile, refacindu-si fortele, isi lua talpasita pe sosea... Oamenii-miini si oamenii-picior erau compusi, de obicei, din oameni-degete si oameni-unghii, grupati cite cinci sau sase, uneori mult mai multi, care, din pricina ca voiau cu orice pret sa-si pastreze in cadrul intregului propria individualitate, aveau, ca si masterandul Oliver, foarte mult de patimit. Profesorul si asistentii, ca sa nu mai vorbim de infirmieri, incercau prin tot felul de mijloace, inclusiv cele coercitive, uzind de batai si strinsul degetelor in usa, sa-i indrume pe "calea cea buna", anihilindu-le vointa si-aducindu-i la acelasi numitor. Acum ei resimteau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare ca, in camera vecina, prestatia lui fu rasplatita cu aplauze si zgirieturi in tencuiala si pe linoleum. Oamenii-degete si oamenii-unghii se simteau solidari cu Oliver. Ca si oamenii-git, de altfel, care strigau: Ura! Nu acelasi lucru se putea spune despre oameni-miini sau oamenii-