Curtea Constitutionala (CC) a declarat Legea lustratiei drept neconstitutionala si, recent, a publicat pe site-ul propriu motivatia deciziei. Acest document il comentez aici. Curtea Constitutionala afirma ca Legea lustratiei a fost aprobata prea tirziu, acum, la peste doua decenii de la caderea comunismului. Este adevarat, insa nu este prima lege de acest fel si pe aceasta tema inregistrata la Parlament. Din pacate, lipsa de vointa politica si opozitia venita din partea inclusiv a puterii judecatoresti au facut din Romania, daca nu o exceptie in spatiul est-european, cel putin un caz cit se poate de paradoxal. Atit prin natura regimului comunist (de esenta stalinista pina la final), cit si prin modul de efectuare a schimbarii de regim (revolutie singeroasa), Romania avea nevoie de decomunizare in ritm sustinut. Nu a fost sa fie asa. In justitia de tranzitie, Ruti Teitel, Cynthia Horne si James McAdams au spus de mai multe ori ca in unele tari est-europene reforma postcomunista si procesul justitiei de tranzitie au fost deturnate de puterea judecatoreasca, cind de fapt procesul este unul eminamente politic. In Romania, Curtea Constitutionala (CC) a ajuns sa decida chestiuni de esenta pur politica, ce ar trebui sa fie rezolvate de catre partidele din Parlament prin negocieri politice si dezbateri. Insa o dovada a faptului ca partidele una zic si alta fac este ca decizii cheie privind decomunizarea sint solutionate nu politic, ci de CC. Acesta ar fi un argument: justitia da decizii pe probleme care in multe alte tari postcomuniste au fost solutionate de catre clasa politica. Abdicarea clasei politice romanesti in fata unei puteri judecatoresti care-si trage esenta dintr-un sistem de represiune pe care nu l-a repudiat complet este cel putin rusinoasa. Astfel, Romania este mai aproape de Balcani decit de Europa Centrala sau tarile baltice. Motivatia CC invoca decizii ale