La bastinasii indieni din Venezuela fericirea este o stare naturala. Pentru occidentali a fi fericit este un tel. Conditionarea "sint fericit" pentru ambele populatii incepe in primele zile de viata. Cresterea si educatia copiilor ar trebui sa fie pentru orice civilizatie una dintre prioritati. A sti cum sa crestem viitorii adulti ai societatii, felul in care ii ajutam sa se integreze in societate, in comunitate este de asemenea important. Si acest lucru porneste de la primele zile de viata.

Multi psihologi contemporani au observat faptul ca echilibrul psihic este foarte greu de mentinut in societatile moderne superindustrializate. Psihologul american Jean Liedlof, care a trait mai multi ani printre indienii bastinasi din Venezuela, a observat ca, in societatea acestor oameni primitivi, a fi fericit nu este un tel, ci o stare naturala. Psihologul a incercat sa afle care este de fapt cauza acestei fericiri, de ce nu exista agresivitate intre ei, divort in casatoriile lor, delicventa sau abandon. S-a intrebat de ce chiar si persoanele singure sint fericite. Explicatia gasita de psiholog a fost ca fericirea oamenilor acestor triburi se datoreaza modului in care isi cresc bebelusii lor, incepind imediat dupa nastere. Dupa Liedloff, pentru o dezvoltare fizica, mentala si sentimentala optima, omul are nevoie de acele experiente la care specia umana s-a adaptat de-a lungul procesului de evolutie si care au fost stocate in subconstient incepind chiar din perioada de nou-nascut si sugar. Conditionarea incepe in copilarie Psihologul american a observat ca bebelusii populatiei Yequana nu plingeau aproape niciodata, nu erau agitati si stateau foarte linistiti in legaturile de la soldul cuiva sau in leagane. De asemenea, nu sufereau din cauza colicilor si nu vomitau decit daca erau foarte bolnavi. "Cind incepeau sa mearga de-a busilea sau in picioare si se loveau nu astepta