Timişoara, noaptea de 18/19 decembrie 1989: un comandou format din reprezentanţi ai structurilor represive au ordonat şi executat una dintre cele mai sinistre acţiuni îndreptate contra propriului popor. O acţiune în forţă care i-a preschimbat, în scurt timp, în ucigaşi. Iar mai apoi în hoţi şi profanatori de cadavre.
Puse în faţa unor ample mişcări de protest, forţele de ordine au utilizat muniţie de război şi, în ziua de 17 şi în noaptea de 17/18 decembrie, au deschis focul asupra populaţiei civile. Acţiune criminală de pe urma căreia au rezultat câteva zeci de morţi şi alte câteva sute de răniţi. La scurt timp după acele evenimente dramatice care s-au încheiat prin căderea regimului comunist s-a spus că, atunci, Elena Ceauşescu ar fi ordonat ca oraşul Timişoara să fie ras de pe faţa pământului. A fost doar un zvon, pe care stenogramele oficiale nu l-au confirmat. În schimb, din documentele din arhive demonstrează că "Tovarăşa", Tudor Postelnicu, generalul Nuţă plus alte căpetenii de rang înalt au ordonat furtul şi incinerarea în secret a multora dintre morţii Timişoarei.
Derulate în timp, mai multe anchete efectuate atât de procurori, cât şi de către diverse comisii parlamentare, au acreditat ideea că în urma acestei operaţiuni tenebroase au fost incinerate, în mare secret, 44 de cadavre. De asemenea, s-a mai aflat că furtul din morgă al acestor cadavre a avut şi un nume de cod: "Operaţiunea Trandafirul". Iar ultima partea a drumului spre Crematoriul din Capitală, incinerarea şi "descotorosirea" de cenuşa rezultată au fost reunite sub numele "Acţiunea Vama". O serie de informaţii, apărute însă de-a lugul timpului, par să arate că, de fapt, acum douăzeci de ani, numărul "Trandafirilor" din Timişoara, incineraţi ca nişte vreascuri uscate aruncate peste "rugul" Revoluţiei din decembrie 1989, ar fi fost