Tentaţiile la locul de muncă pot fi dintre cele mai diverse, iar cu cât sunt mai nepermise, cu atât pot fi mai atractive. Limitele sunt stabilite atât de valorile companiei, cât şi de standardul personal şi de moralitatea fiecărui angajat.
"Există în marile companii o practică, se numeşte whistleblowing, adică cel care îşi suspectează colegii că ar face lucruri necurate este încurajat să raporteze superiorilor, iar aceştia să investigheze problema. În esenţă, intenţia este bună, dar cum se spune, practica ne omoară. Uneori se ajunge la un fel de vânătoare de vrăjitoare fără nicio acoperire", spune Mihai, manager într-o multinaţională din IT&C.
Există unele domenii în care tolerarea unor acţiuni nepermise nu doar că este la nivel zero, ci chiar companiile însele investesc resurse importante în prevenţie şi măsuri de recuperare post-impact a business-ului.
"Aşa cum am observat recent în banking, acţiunile nepermise, chiar şi cele descoperite prin mecanisme de prevenţie, pot avea impact la nivel financiar, uman sau reputaţional. Acesta însă e un domeniu care are şi mecanisme de asigurare. În altele însă, o acţiune nepermisă şi neraportată poate provoca reacţii ireversibile. Nu e loc de glume de exemplu, în aviaţie, în domeniul nuclear sau în industriile care implică mase mari de consumatori, cum e cel al alimentaţiei", explică Lucian, consultant pe probleme de gestionare a crizelor în companii.
Un studiu recent realizat de Cynthia May, profesor de psihologie la colegiul Charleston, SUA, a evidenţiat faptul că în anumite situaţii critice, bărbaţii au tendinţa de a încălca mai uşor o regulă şi de a comite mai rapid o faptă nepermisă, faţă de femeile participante la studiu. Explicaţia poate fi că într-un mediu bazat în principal pe ierarhii, dominat de competiţie acerbă şi alte valori legate de masculinitate, teama de eşec favorizează compromisuri