Saptamana aceasta a mai murit o iluzie. Pentru cei care cred in himere. Iluzia statului social. A statului care, nu-i asa, trebuie sa asigure un trai decent fiecarui cetatean, cum scrie in Constitutia tarii.
De la inceput ideea statului social mi s-a parut utopica, nerealista, in conditiile economice ale tarii noastre.
Doar daca statul ar fi detinut pesterile pline de bogatii ale lui Ali Baba. Nu este cazul Romaniei. Mai mult noroc au avut tarile bogate in petrol, in care zacamintele au tinut locul pesterilor pline de comori. Dar se termina odata si odata si rezervele astea. Sau se descopera un inlocuitor pentru hidrocarburi. Sa le vedem atunci.
Pe urma nu intelegeam de ce statul trebuie sa asigure un trai decent si celor care stau cu burta la soare sau prin carciumi.
Muncesti sau nu muncesti, acelasi salariu primesti
In tot sistemul bugetar s-a aplicat principiul pagubos: muncesti sau nu muncesti, acelasi salariu primesti. Fara standarde de salarizare conditionate de standarde de calitate, fara masura rezultatelor, fara legarea salarizarii de performanta profesionala si rezultatele muncii. Exemplific cu invatamantul. Pana n-au venit evaluarile externe care sa ne avertizeze ca avem o educatie de slaba calitate, ne iluzionam cu diplome fara acoperire in competente, cu examene de absolvire masluite, cu universitati transformate in fabrici de diplome. Chiar daca exista inca insule de excelenta, acestea nu pot ascunde marea de mediocritate si impostura din educatie. Nici macar viitoarea lege a educatiei nu leaga salarizarea de performanta profesionala. Vor avea salarii mari cei cu vechime si grade, conditii nici necesare nici suficiente pentru o prestatie de calitate.
Cum comori care sa nu necesite munca pentru a fi puse in valoare nu ne-a dat Dumnezeu, ramanea varianta ca statul sa ia de la cei care