Tocmai cand risca Traian Basescu sa se discute serios despre afacerile chestionabile ale fratelui si despre incercarea de a deschide usi pentru contracte comerciale prin relatii de rudenie, Sorin Rosca Stanescu i-a sarit in ajutor lansand o gogoasa cu servicii secrete, terorism, trafic de arme. Nimic probat, doar suspiciuni, asa crede S.R. Stanescu ca se face presa: arunci baliverne, spui ca astepti probe si intre timp discutam despre ce crede Stanescu ca ar putea fi acolo. Nu e de mirare ca inca mai asteptam probele ca Ion Iliescu a fost agent KGB, singura mirare reala e ca Rosca Stanescu mai este inca luat in serios.
Cata vreme discutia era despre o afacere clara, cu documente, cu rubedenii suspecte la Ministerul Economiei si la Presedintie, imaginea lui Basescu ar fi putut fi afectata pe buna dreptate. A si simtit asta si a iesit imediat aratandu-si dezamagirea fata de fratele sau. De altfel, articolul din Bursa, scris de directorul ziarului, in care se expuneau motivele publicarii dezvaluirii si se aratau doar faptele, ar merita republicat si de alte ziare. E un exemplu de jurnalism onest intr-o presa desfigurata de partizanat. Apoi a venit gogorita lui Rosca Stanescu si de atunci discutam impresii. S.R. Stanescu sau oamenii care se isterizeaza seara de seara impotriva lui Basescu la Antena 3 au reusit sa marginalizeze critica onesta la adresa presedintelui. Cautandu-i nod in papura din orice, pe logica de fantezist frustrat ca Valentin Stan sau de mercenar cinic ca Bogdan Teodorescu, cu argumente de pe pereti, au patit ca in povestea cu Petrica si lupul: au strigat de atatea ori ca vine lupul, incat, atunci cand a aparut ceva serios impotriva lui Basescu, se pierde in valul de laturi aruncat in capul unui public deja plictisit.
Efectul pervers a fost o totala imunizare a anturajului lui Basescu fata de critica. Au intrat intr-o logica
