Cei 33 de europarlamentari romani, dintre care unii au toate sansele sa sperie Vestul, isi intra in paine. Din acest moment chiar nu mai conteaza cum si pe ce criterii au fost alesi, ci aptitudinea lor de a face treaba la Bruxelles.

Si primul obiectiv de etapa este, pentru cei mai multi dintre ei, sa se adapteze la politica profesionista.

Aceasta nu prespune cine stie ce maiestrie sau abilitati, ci respectarea unei docrine si transpunerea ei in practica, respectarea unor proceduri, o anumita tinuta si un anumit tip de discurs.

Cu exceptia celor ajunsi la al doilea mandat care au trait deja socul adaptarii, a celor cu solide cunostinte de teorie politica sau a celor care au avut mari succese pe relatia cu politica europeana, europarlamentarii romani se vor simti, o vreme cel putin, ca veniti de pe o alta planeta, ceea ce, practic, este si foarte corect.

Apartenenta la familiile europene

Unul dintre primele lucruri pe care noii europarlamentari romani trebuie sa le inteleaga este ca, dincolo de populisme si accese nationaliste electorale, la Bruxelles ei nu reprezinta Romania decat in masura in care sunt cetateni romani si au fost alesi de romani, nu de francezi, de exemplu.

In fapt, acolo ei trebuie sa serveasca in egala masura interesele tuturor cetatenilor europeni. Relatia lor cu Romania devine aceeasi pe care o are Mircea Geoana, de exemplu, cu Dabulenii. Incearca, teoretic, sa le faca bine celor care l-au votat, insa facand bine intregii tari si incercand sa armonizeze interesele lor cu ale celorlalti romani, dar nu poate sa monteze o conducta prin care sa curga bani sau mancare de la Bucuresti la Dabuleni. Si nici legi speciale pentru Dabuleni nu pot fi date.

In plus, asa cum Mircea Geoana ales in Dolj este coleg in Parlamentul Romaniei in primul rand cu social-democratii alesi pr