La cum arată lucrurile, pe Traian Băsescu îl paşte suspendarea şi dacă schimbă banda fără să semnalizeze cu celebrul lui Logan, maşina obligatorie, desigur, a unui preşedinte popular care anunţă meticulos presa înainte să meargă la supermarket. Nici nu s-au tras bine concluziile congresului PDL că diverse voci din USL au început să vorbească din nou despre reluarea suspendării.

Sigur, suspendarea e doar fumigenă, declanşarea efectivă a unui astfel de proces ar fi catastrofică pentru USL. De ce nu se mulţumesc atunci să îşi consume în linişte satisfacţia de a vedea PDL pe un drum de scindare aproape cert? Poate pentru că USL stă mult prea bine în sondaje pentru cît de multă putere are. Scindarea nu ar fi decît o lovitură preliminară pentru PDL, altfel ea e o clarificare necesară, îndelung aşteptată şi inevitabilă care nu poate decît să facă bine partidului şi, astfel, să devină o ameninţare credibilă la adresa USL. În mod evident, ameninţarea nu vine de la noul partid de imaculaţi cu frunte lată pe care a anunţat preşedintele că îl va înfiinţa (încălcînd Constituţia, evident, dar dacă ar fi să ia în serios Constituţia şi USL ar trebui să se auto-desfiinţeze de trei ori pe săptămînă), ci chiar de la PDL.

Frenezia cu suspendarea e cu atît mai de prost gust cu cît scindarea era inevitabilă, ca şi ultima confirmare de care avea ea nevoie: realegerea lui Blaga. Toată lumea pare să o fi ştiut dinainte, congresul PDL a fost o formalitate: Băsescu şi-a anunţat despărţirea de partid dinainte de vot, iar oamenii lui din PDL, Macovei şi Preda, anunţă scindarea partidului de cîteva săptămîni bune. Iar acum, evident, o deplîng ipocrit.

Un indicator foarte bun pentru ce se va întîmpla în continuare va fi numărul de filiale care îl vor urma pe preşedinte, după ce va fi lansată noua forţă politică. Calculele “specialiştilor” din media dau un sfert din filiale, dar