Ţara care a preluat de la 1 ianuarie 2012 preşedinţia Uniunii este proeuropeană în felul ei. Va reuşi ea să salveze proiectul european? Copenhaga insistă că doreşte să păstreze unitatea Europei.

În plină criză a euro şi a proiectului european, mica Danemarcă, aflată în afara eurozonei, preia preşedinţia Uniunii Europene. O misiune extrem de grea, în prima jumătate a unui an despre care mulţi spun că este unul crucial pentru viitorul Europei. Nicicând pericolul scindării nu a fost mai mare, după ce Marea Britanie a respins, la Consiliul din 8-9 decembrie, modificarea Tratatului Uniunii în direcţia întăririi guvernanţei financiare.

Ţară mică, ambiţii mari

În această situaţie, ceilalţi 26 au recurs la "Planul B", convenind un acord interguvernamental, numit provizoriu Pactul Fiscal, ale cărui detalii de-abia încep să fie negociate. Cert este că „cei 26" sunt, în principiu, de acord ca derapajele de la disciplina bugetară (depăşirea deja celebrului "deficit structural" de 0,5 la sută sau a nivelului datoriei publice de 60% din PIB) să fie sancţionate în mod automat. Iar rolul în constatarea şi pedepsirea derapajelor ar trebui să revină unor instituţii "neutre", cum sunt Comisia Europeană şi Curtea Europeană de Justiţie.

Dar cum pot nişte state semnatare ale unui acord interguvernamental să se pună sub autoritatea instituţiilor europene, guvernate de Tratatul de la Lisabona -care nu se schimbă, fiindcă nu vrea Marea Britanie? Deja, Londra a spus că nici nu vrea să audă despre aşa ceva. Premierul britanic David Cameron tocmai a afirmat că va face "tot posibilul" ca să-i oprească pe semnatarii Pactului Fiscal să se folosească de Comisie şi de Curtea Europeană de Justiţie. "Nu poţi avea un tratat în afara Uniunii Europene care să înceapă să facă ce ar fi trebuit făcut de către Uniunea Europeană", a spus Cameron.

Această complicate