Oricât m-aş feri de stereotip, la început de an trebuie să comit un text de bilanţ; fireşte, nu poate fi vorba de un bilanţ personal, frivol şi indecent, ci de unul al domeniului de care mă ocup şi la care, scuzaţi-mi modestia, mă pricep.

Pe scurt, voi încerca să trag linie şi să văd ce alegem din producţia literară de peste an. Despre multe dintre cărţile pe care le voi pomeni am apucat să scriu până acum, despre altele îmi rămâne să mă pronunţ. Inutil să mai precizez: nu e aici locul unor analize atente, fără de care verdictele nu prea conving; şi totuşi, într-un articol de acest gen, selecţia vorbeşte de la sine.

Bineînţeles că un critic literar, fie el oricât de harnic şi de atent la cărţile noi, fie oricât de ambiţios şi de hotărât să scrie săptămânal despre imediata realitate (or, eu am renunţat, slavă Domnului, de ceva vreme la astfel de dificile şi nobile mize) nu poate citi tot ce apare. Se poate, în schimb, orienta foarte bine şi ştie că, acolo unde colegii de salahorie critică se pun de acord, ceva trebuie să fie. Scopul nu este să scrii primul despre cutare roman, ci să scrii cât mai aplicat, cât mai aproape de intimitatea cărţii.

În fine, parcurgând câteva zeci de volume ale anului 2010, scriind despre destule, cred că pot să am o imagine cât de cât pertinentă despre ce merită citit. A mai pomeni şi cărţile proaste în condiţiile în care, har Domnului, au apărut destule bune şi foarte bune mi s-ar părea pierdere de timp.

În primul rând, anul 2010 a fost unul al revenirii poeziei, după câţiva ani de stand by. Nu de mult, în revista Paradigma, chiar iniţiasem, împreună cu Ştefania Mincu, o anchetă despre criza poeziei, în special a celei tinere. Acum simt nevoia să dau înapoi sau măcar să nuanţez situaţia. Asta pentru că în ultimele luni am primit şi am citit cu mare bucurie volume foarte bune, ale unor poeţi din d