A condus timp de patru ani Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, instituţie în care lucrează de aproape 20 de ani

A terminat Facultatea de Chimie Industrială şi după 10 ani de inginerie în Fabrica de Sticlă din Bistriţa şi-a descoperit vocaţia pentru munca în domeniul protecţiei sociale.

A plecat de acasă, din Şanţ de la 14 ani şi a ştiut că doar învăţătura o poate scăpa de munca istovitoare de la ţară. „Eram patru copii şi pentru că ai noştri aveau gospodărie mare, în zonă necoperativizată, cu pământ mult şi animale, munceam cu toţii. Am plecat tocmai la Timişoara, la liceu. Mai în glumă, mai în serios mi-am spus că la Timişoara am ajuns, pentru că acolo s-a oprit trenul" îşi aminteşte acum. Şi-ar fi dorit să urmeze geologia, o facultate care la vremea respectivă o fascina, însă modificările de ultimă oră ale programelor de admitere au făcut-o să se răzgândească şi să ajungă la chimia industrială. Este convinsă însă că omul sfinţeşte locul, aşa că a făcut pasiune şi pentru ştiinţa chimiei. Un singur examen a ratat, şi acela din pricina căsătoriei. „Aveam o vorbă în studenţie: să dea Dumnezeu să nu-ţi faci luna de miere în sesiune! Mie însă exact aşa mi s-a întâmplat", îşi aminteşte Valeria Moisil Tămăşoi dintre episoadele amuzante ale studenţiei. Iar alături de ea au pierdut examenul cu pricina încă vreo cinci colegi, care au însoţit-o la nuntă ca să fie siguri că nu se întoarce să-şi dea examenul :„ s-au urcat cu mine în tren, după ce aproape toată grupa m-a condus la gară. Eram extraordinar de solidari cu toţii".

Amintiri din fabrica de sticlă

După facultate a prins repartiţie în Bistriţa la Fabrica de sticlă şi spune că după 10 ani de viaţă în Timişoara, oraşul i s-a părut o comună mai răsărită. Deşi în 1983 viaţa pentru un tânăr absolvent de facultate într-un oraş mic părea destul de searbădă, Bistriţa avea farmecul ei: „îmi