Ne-amintim cu nostalgie cum, pe vremea comunismului, ne plimbam cu plasturele pe botic, de teama turnatorilor. Pe-atunci, oricat incercam sa ne abtinem, bancurile politice se precipitau spre buze, cerand cu insistenta dreptul de a vedea lumina zilei.
Si-n acest caz, cum sa se racoreasca romanul? Foarte simplu: mergand la stadion, la partidele de fotbal.
Acolo, pe un gazon ce starnea salivatia rumegatoarelor, 22 de tineri energici plesneau, cu turloaiele lor antrenate, o minge de import. Ei fugareau balonul, uneori fugareau si arbitrul, iar spectatorul ii injura pe toti, ca la usa cortului. Ii injura de mama, de restul familiei, ii injura de planul cincinal, ii injura de Pactul de la Varsovia, de Kremlin si de Casa Alba.
Si-asa, golindu-si gusa cu sudalmi, omul nostru isi ozonifica creierasul. Psihiatria numeste asta "defulare prin injuraturi".
Dupa un timp, prestatorul de injuraturi revenea pe stadion, ca sa se racoreasca din nou. Si tot asa.
Aceasta-i explicatia pentru care, pe timpul comunismului, stadioanele erau pline. De aceea, barbati eleganti si dudui poleite in oja & fard calareau deopotriva tramvaiele pentru a ateriza saptamanal pe arenele sportive.
Astazi, pe stadioane sufla vantul. Ce sa mai caute spectatorul la meci, cand fiecare are dreptul, chiar obligatia, de a face glume pe seama regimului? Cine mai are pofta sa-si puna mintea cu niste parliti de fotbalisti ?
Doctorii in sport numesc asta "Criza fotbalului romanesc". Se aduna in birouri captusite cu parfum "Dior", se fac turta cu whisky si cauta zadarnic solutii. Din cand in cand, suna la vreun sexy club, sa comande ceea ce de regula se comanda la sexy cluburi.
Of, si ce la indemana este redresarea fotbalului romanesc... Ia sa dea careva o lege privind interzicerea bancurilor politice, atunci sa vedeti cum stadioanele se vor umple iar.
Ne-ami
