Moartea comunismului de stat cu 20 de ani în urmă nu înseamnă şi moartea marxismului. Cel puţin în Franţa şi în alte ţări occidentale, unde asistăm, de fapt, la o reluare a reflecţiei în jurul acestei doctrine. Fără să fie uitate crimele comunismului de stat, putem spune chiar că utopia comunistă continuă să fascineze unele spirite.
Pentru a-i parafraza pe Marx şi pe Engels, putem spune că stafia comunismului teoretic continuă să bântuie prin Europa occidentală. În Franţa, la începutul lunii februarie, cotidianul Le Monde se vindea cu un supliment, opţional ce-i drept, mai precis o broşură care nu era altceva decât o reeditare a unui text fundamental al marxismului, "Manifestul Partidului Comunist". Textul poate fi de altfel în continuare cumpărat în chioşcurile de ziare din Franţa, în gări şi aeroporturi, ca un adevărat best-seller. Şi de ce nu, în definitiv? Când o carte are căutare, nu există nici un motiv să i se reteze aripile. Statisticile arată că anul trecut s-au vândut în Franţa aproape 9.000 de exemplare din acest text care din 1848 încoace nu a încetat să-i fascineze pe profani şi pe specialişti, pe filozofi şi pe militanţi, pe istorici şi pe oamenii politici. Librarii mai declară că se vând bine şi operele lui Marx, mai ales "Capitalul..."
Această revenire în forţă a comunismului ca "spectru filozofic", cum scrie un comentator în ziarul Le Monde, îşi are motivaţiile sale. Criza economică şi financiară actuală îi face pe oameni să caute din nou soluţii în alte doctrine decât în cea liberală. Mai mult decât atât, există un sentiment că democraţia începe încetul cu încetul să fie viciată de societatea de consum şi de excesele capitalismului. Când democraţia fuzionează cu un sistem de producţie devorator care ameninţă, prin lăcomia sa, să distrugă întreaga planetă, nu trebuie să ne mirăm că unii caută alternative de viitor în alte