21 februarie 1987, Bucureşti - Cosmetica de la Moscova
A.P. spunea recent, după analizarea câtorva date, referitoare la declinul nivelului de trai al populaţiei, că „suntem o naţiune prăbuşită, într-o lume prăbuşită”. Schimbările de la ruşi nu-i dau încredere, pentru că i se par operaţiuni cosmetice de lustruire a formei, şi nu de modificare a fondului.
Cu toată lumina adusă de Gorbaciov, după apusul epocii stalinist-mortificate reprezentată de Brejnev, Andropov şi Cernenko, chestiunea fundamentală şi gravă rămâne numitorul comun al politicii de la Moscova, şi anume, păstrarea supremaţiei de tip imperial, sugrumarea elementelor minoritare şi, peste toate, perpetuarea militarismului, ilustrat de generalii plini (pe dinafară) de decoraţii şi (pe dinăuntru) de votcă.
Două întruniri paralele
Oaspeţi importanţi: Ion Rotaru, Domniţa Ştefănescu, Alexandru Chiriacescu, Radu Ozun, Emil şi Gina Apostoloiu, mătuşa noastră Neta Tabără (împreună cu Carmen şi Bubu). Pe Valeriu Popa nici nu îl mai trec la oaspeţi.
În paralel, au loc două întruniri. Una, la noi, cu cei enumeraţi mai sus, şi alta, la prietenul meu Radu Popescu acasă, unde nu reuşesc să stau mai mult de o oră şi jumătate.
Deşi iubesc tinereţea şi fenomenul rock, nu mă simt în lumea mea printre nişte tineri dezorientaţi, băuţi, fumători, pletoşi şi cu dinţii stricaţi de un protocronism al viciilor. Mă întorc repede acasă.
Deşi e târziu, profesorul Rotaru rămâne încă la noi. Domnia sa, care niciodată nu se culcă dincolo de ora 22:00, nu simte oboseala unei seri în casa Păunescu, nici la două noaptea.
Profesorul vorbeşte colorat şi enunţă lucruri definitive. Dezinvolt, dânsul nu ascunde urmele unui accident mai vechi, care i-a retezat patru dintre degetele mâinii drepte.
22 februarie 1987 - Dedicaţii pentru prieteni
A.P. a trimis zilele trecute câtev
