Scriitorul Aurel Pantea spune că nu are orgolii cantitative. În opinia sa, sunt creatori care se consumă într-o carte, iar alţii în mai multe, în funcţie de mesajul pe care trebuie să-l transmită fiecare în parte. Omul de litere Aurel Pantea, poet şi preşedinte al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor şi redactor şef al revistei culturale „Discobolul“, se visa scriitor încă din copilărie.
„De mic mă gândeam cum e să fii scriitor. Citeam basme în târnaţul casei, le luam de la biblioteca din Cheţani, satul natal, dar la 10 ani am trăit o revelaţie. Mi-am imaginat nişte versuri şi le-am pus pe hârtie. A fost decisiv acel moment. Am început să scriu cu înverşunare caiete întregi de poeme epice, pe care din păcate nu le mai am. Recomand oricărui tânăr să-şi păstreze primele caiete, pentru că acolo există substanţa creaţiilor de mai târziu“, spune scriitorul.
Pasiune pentru vicii
Aurel Pantea ne destăinuie că învăţătorul Ioan Puiac şi profesorul de geografie-istorie Octavian Iacob i-au influenţat decisiv evoluţia ulterioară. „Ioan Puiac avea condiţia magistrală a dascălului. Adapta basmele pe care ni le spunea la formele de relief din zona noastră natală. Aveam senzaţia că trăim într-o geografie fabuloasă, mitologică. Profesorul Iacob ne seducea prin limbajul etern al basmului. După ce ne-a descris Răscoala lui Spartacus, am început să aprofundez istoria antică şi mitologia şi pot spune că scriitorul fără mitologie este ca creştinul fără Iisus Hristos“, afirmă Aurel Pantea.
Făcând trimitere în trecut, scriitorul spune că în adolescenţă avea o pasiune pentru vicii, ca formă de revoltă. „Am devenit duplicitar de la 15 ani, graţie poetului Vasile Dan, din sat cu mine. El mi-a dat primele mari cărţi, el mi-a fost primul mare maestru. Când ne întâlneam în sat eram consideraţi excentrici. Bârfea comunismul, îmi z