Muzicianul va conduce, vineri şi sâmbătă, Orchestra Filarmonică din Londra, la Sala Palatului. Din program fac parte lucrări de Prokofiev, Bruckner, Enescu, Brahms.
Interviu realizat de Cristina Rădoi
Pe Vladimir Jurowski l-am văzut la ediţia Festivalului „Enescu“ din 2005. Pe atunci, toţi îl recomandau ca fiind unul dintre tinerii dirijori de top ai momentului. Acum este deja un muzician consacrat, extrem de sensibil, atent la generozitatea fiecărei sugestii expresive. Anul acesta îl vom vedea la pupitrul aceluiaşi ansamblu pe care l-a dirijat acum opt ani, Orchestra Filarmonică din Londra. Dirijorul, care colaborează cu artişti români, spune că alegerea soliştilor este importantă, pentru că nu este vorba niciodată de o simplă acompaniere, ci de un real parteneriat.
Ce amintiri aveţi legate de Bucureşti şi ce artişt români cunoaşteţi?
Îmi amintesc cum m-am plimbat puţin pe străzi, în 2005, însă, fără un ghid lângă mine, nu pot spune că am aflat prea multe despre Bucureşti. Anul acesta sper ca lucrurile să se aşeze altfel, tocmai pentru că, susţinând două concerte, timpul îmi va permite să descopăr, cu un ajutor necesar, frumuseţile oraşului. În privinţa artiştilor români, într‑adevăr, am colaborat cu câteva cântăreţe de operă, precum Carmen Oprişanu, Ruxandra Donose, Ana Maria Labin şi Gabriela Istoc. De asemenea, îl cunosc pe Radu Lupu cu care am convenit ca în 2015 să punem pe picioare un proiect împreună cu Orchestra de Cameră a Europei, o colaborare pe care o aştept cu interes şi entuziasm. Ar mai fi pianista Luiza Borac, cu care am colaborat deja, şi Alexandra Silocea, cu care încă n-am lucrat.
Revenind la concertele din Festivalul „Enescu“, care credeţi că este locul pe care Enescu îl merită în contextul componistic al secolului al XX-lea?
Pe Enescu l-aş poziţiona fără reţinere în universul creatorilor