Site-urile ziarelor romanesti, ale televiziunilor si, in general, majoritatea site-urilor institutiilor de presa, au marea problema ca se lauda a se inscrie in trendul web 2.0, dar n-au nimic in comun cu ideea de web 2.0 in sine, scrie Alex Mihaileanu pe blogul sau. Daca lasi cititorii sa comenteze, asta nu inseamna ca deja te-ai inscris in trend, continua Subiectiv intr-un articol post-conferinta RoNewMedia.
Intelese si neintelese
Problema presei romanesti este ca se teme de online. Desi toata lumea spune ca n-are de ce, incepind cu cei care deruleaza afaceri in online cu site-uri de stiri, continuind cu specialistii din pietele internationale, romanii continua sa nu bage in seama nici un sfat si sa ramina suficient de incuiati.
Personal, imi scapa logica lipsei de incredere in online. Pe de o parte, pot sa inteleg ca piata romaneasca e inca mica, pot intelege ca e destul de cheala cind vine vorba de venituri (sa ne uitam doar la cifre), pot intelege orgoliile nemasurate (sa ne uitam doar la majoritatea sefilor de regii si la declaratiile lor). Pe de alta parte, nu reusesc sa pricep de ce, odata ce te lauzi ca vrei sa revolutionezi presa online, nu misti nimic.
Circuitul stirii in natura 2.0
Asa cum spunea unul dintre participantii la RoNewMedia, circuitul stirii in “natura 2.0″, in alta parte decit in Romania, in cadrul unui trust de presa, este urmatorul: 1. departamentul online - 2. radio/tv - 3. print. Fireste, si mobil acolo unde exista asa ceva.
Web 2.0-ul presei romanesti este acelasi ca acum zece ani, cind eu deschideam pentru prima oara o fereastra de IE, cu singura diferenta ca, pe linga copy/paste-urile din ziar, acum se face copy/paste si la stirile de pe agentii, la citeva minute dupa ce au fost publicate.
Cele trei frici: de schimbare, de munca, de furt
Probabil ca cea m
