În pubul bucureştean poţi să bei bere fiartă sau afumată, făcută după reţete de sute de ani, neatinse de febra marketingului. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU
La intrarea în Pasajul Macca dinspre Calea Victoriei, la Beer o’Clock, se aşază pe mese, în fiecare seară, mai bine de zece belgience, nemţoaice sau cehoaice. Toate se poartă dantelate, cu parfumuri naturale, cu danf de fructe sau de flori de câmp, cu mirosuri de cereale proaspete. Sunt blonde, brune sau roşiatice. De toate, fără să facă vreo discriminare, are grijă Ion Petre, şeful Beer o’Clock. Acum are vreo 150, iar până la sfârşitul anului vrea să ajungă la 500.
Înainte de lăsarea serii, Petre, aşa cum îl ştiu clienţii, apare printre mese să recomande una dintre "fetele" sale, beri aduse de prin toată Europa şi din lume, făcute la mănăstiri şi berării cu tradiţii de sute de ani. "Eu nu sunt patron, eu sunt un simplu angajat. Îmi spui ce bere îţi place şi îţi recomand imediat una de calitate după gustul tău", e filosofia în afaceri a lui Petre.
Berea ca un vin bun
Ankerbrau, Krusovice, Westmalle, Orval sau Rochefort sunt nume de beri la care nu ai să vezi reclamă la televizor, finii cunoscători ai băuturii cu spumă spun că le recomandă doar tradiţia. La asta s-a gândit şi Petre când a deschis barul. De vreun an ia la puricat în fiecare zi internetul, a văzut topuri, a citit forumuri doar despre bere, a învăţat istoria fiecărui brand în parte şi a studiat în câte categorii se împart.
Întreabă-l şi-ţi poate vorbi despre bere o săptămână întreagă. "Una dintre mulţumirile mele e că schimb mentalitatea despre bere. Toată lumea le ştie pe cele care au parte de marketing, pe care le bei ca să-ţi stingi setea. Nu e chiar aşa, există şi bere pe care o bei şi o apreciezi ca pe un vin bun. A venit cineva zilele trecute şi mi-a spus: «Du-te naibii cu berile tale, mai pot