Pe 26 ianuarie 2008, Nicolae Ceausescu, omul care a condus tara spre marginea prapastiei, ar fi implinit 90 de ani. Pe 26.01.68, nu era foarte rasfatat de mijloacele de propaganda. Dupa 20 de ani, aproape fiecare cuvant din „Scanteia” era despre „Carmaci”.

1989

Aniversare cu bilant

Lipsa „realizarilor” de ultima ora si telegramele de felicitare trimise, mai ales, din Somalia si Benin, au facut ca presa din 1989, ultimul an din viata dictatorului roman, sa fie, in ianuarie, incarcata de un bilant al intregii sale activitati.

„Romania libera” (26 ianuarie 1989) tragea linie: Ceausescu a dus „o vasta opera de indrumare a culturii”; a creat „o opera grandioasa: metroul bucurestean”; a contribuit la „o puternica afirmare a domeniilor industriale de varf”, a dat „un nou destin Dambovitei”; a „creat magistralele albastre care schimba fata tarii” s.a.m.d. Fireste, niciun cuvant despre cealalta fata a dictaturii, nimic despre bisericile daramate, despre frigul din apartamente, despre lipsa alimentelor, nimic despre crimele regimului. Pe 26 ianuarie 1990, ziarele nu au mai prezentat ode. Se implinea o luna si o zi de cand dictatorul fusese condamnat la moarte si executat.

CEAUSESCU - 50

„Un scump tovaras” printre altii

1968. Liderul comunist implinea 50 de ani. Inca foarte departe de puterea absoluta viitoare, tanarul secretar general era „serbat” relativ discret in „Scanteia”. Principala publicatie scrisa a regimului, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, „Scanteia” se deschidea cu o informare banala - „Tovarasul Nicolae Ceausescu a implinit 50 de ani” - care, la randul ei, deschidea o scrisoare de felicitare catre „scumpul tovaras” din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, Consiliului de Stat al Republicii si Consiliului de Ministri. Ceausescu inca nu facea si