Pentru tragedia de la Maternitatea Giuleşti, nu numai ministrul Sănătăţii, ci şi premierul ar fi trebuit să-şi depună imediat demisia. Emil Boc are mâinile pătate de sângele micuţilor care au ars de vii în Secţia de Terapie intensivă a unui spital bucureştean. Guvernul incompetent şi iresponsabil pe care îl conduce are pe conştiinţă nu doar aceste vieţi curmate înainte să înceapă, ci masacrarea întregului sistem sanitar românesc.
Grozăvia de la Giuleşti nu este doar un "incident" izolat, cum sugera preşedintele Băsescu. Este ilustrarea zguduitoare a unei realităţi pe care o ştim de mult. Consecinţa firească, inevitabilă aproape, a unor politici criminale. Vinovăţiile strict conjuncturale trebuie, desigur, pedepsite, dar nu pot fi lăsate să oculteze rădăcina răului. Exact asta încearcă acum guvernanţii să facă. Sperând că, din nou, nu vom vedea pădurea din cauza copacilor.
Marea problemă nu este absenţa detectoarelor de fum din multe spitale româneşti, ci faptul că o secţie de Terapie Intensivă poate fi lăsată, oficial, în grija unei singure asistente medicale. Nu pot să nu mă întreb câţi copii or mai fi murit cu zile la Maternitatea Giuleşti, nu din cauza focului, ci pur şi simplu pentru că nu au beneficiat de intervenţia promptă a unui doctor. Oricât de competentă şi de conştiincioasă, o singură asistentă nu are cum să monitorizeze eficient o secţie în care normalitatea este criza. Pentru pacienţii de la Terapie Intensivă, diferenţa dintre "la timp" şi "prea târziu" se măsoară adeseori în secunde. Orice clipă de neatenţie, orice ezitare pot fi fatale. Aici, în această Sfântă a Sfintelor oricărui spital, se dau marile bătălii directe cu moartea. Am văzut cu ochii mei, în urmă cu puţine luni, cum arată cotidianul în secţia magistral condusă de Şerban Bubenek la Institutul Inimii de la Fundeni. Am văzut ce înseamnă disciplină de fier, nervi de o