Zece persoane care au murit cu peste 20 de ani în urmă şi peste 200 de rămăşişe umane, atent conservate, sunt principalele exponate ale controversatei expoziţii „Human Body“, de la Muzeul Antipa din Capitală. Pe lângă acestea, mai există două galerii: una cu embrioni şi fetuşi în diferite stadii de evoluţie, şi alta cu două femei impunătoare.

În faţa muzeului Antipa din Capitală e frig, însă cu toate acestea câţiva vizitatori curioşi aşteaptă să intre să vadă expoziţia „oribilă“ despre care s-a scris atât în ultimele zile. La ora 10.00, uşile muzeului s-au deschis, iar vizitatorii au intrat lăsând afară frigul, zăpada şi visolul sfârşitului de martie.

Prima întâlnire cu personajele expoziţiei este una cel puţin bizară. Un domn, în „oasele goale“, este gazda celei dintâi galerii. Atârnat pe un postament subţire de metal, domnul fără ochi şi fără nume îşi întâmpină vizitatorii cu dinţii la vedere, o dentiţie conservată perfect de acum mai bine de 20 de ani. Sub coastele albe nu se mai ascunde nimic. Nu mai sunt nici sentimente, nici organe. Doar lumina albă din muzeu mai trăieşte în interiorul lui.

Scheletele umane, lecţie de anatomie

Lângă acesta, se odihnesc bucăţi din femurul unui alt om, mort şi el cu mult timp în urmă. Lung, alb şi disecat, cam aşa arată cel mai lung os din corpul omenesc, expus la muzeul bucureştean. Un craniu de fetus, care pare să zâmbească, priveşte spre vitrina în care se află femurul. Lângă craniu stă scrisă o mică lecţie vizuală de anatomie: „Acest exemplar demonstrează faptul că un craniu uman este format din multe oase plate, care nu fuzionează complet în timpul vieţii intrauterine”. Explicaţiile sunt scurte şi lacunare. Câteva studente la Medicină mai clarifică din când în când nelămuririle vizitatorilor.

Mai departe, se află un alt om în „oasele goale“, dar cu rămăşiţe de muşchi. C