Dacă pentru mentonezi februarie este luna lămâilor, august aparţine muzicii clasice. Iar întregul an este al grădinilor şi livezilor, care au adus Mentonului supranumele de Perla Franţei, iar locuitorilor săi faima de pricepuţi agricultori şi grădinari.
Şaizeci de ani! Şaizeci de acorduri muzicale pentru oraşul titrat drept urbea cu cele mai spectaculoase grădini ale Franţei.
Loc miraculos, în care natura şi cultura se conjugă armonios, Menton se află în aceste zile sub bagheta magică a dirijorului celei de-a 60-a ediţii a Festivalului de Muzică (31 iulie-16 august).
În 1949, la scurt timp după război, cetatea rănită avea nevoie de muzică, pentru a renaşte. Cel puţin asta a crezut dirijorul Andre Böröcz, care, pomenindu-se dintr-o dată dinaintea bazilicii Saint Michel, este surprins de acustica formidabilă atât a bisericii, cât şi a pieţii, care pare să aibă toate calităţile unui amfiteatru roman. Aici avea să "instaleze" Festivalul de Muzică, devenit, în scurtă vreme, unul dintre evenimentele preferate de melomanii francezi.
UMBRA LUI IBANEZ
Muzica nu este singurul atuu cultural al Mentonului. Natura s-a lăsat modelată de mâna şi imaginaţia omului, iar grădinile cetăţii fac de multă vreme parte din patrimonul natural şi istoric excepţional al sudului francez. Cele peste 200 de grădini publice şi particulare fac din Menton oraşul-grădină prin excelenţă.
Dacă ai norocul să îţi fie însoţitor prin periplul tău mentonez însuşi grădinarul-şef Philippe Rigollot, atunci poţi nu doar să te pătrunzi de serenitatea şi calmul locului, ci şi să afli anecdotica unora dintre superbele explozii vegetale. Iar după ce ai hoinărit pe bulevardele şi străduţele vegheate de arborii de camfor (care au înlocuit, de ceva vreme, platanii uriaşi şi bătrâni, dând mai multă zvelteţe străzilor şi împrospătând aerul), te poţi odihni, cu o carte în mână la "Font