O lunga plictiseala. Cam asa s-ar putea rezuma sedinta parlamentara in care s-a dezbatut motiunea de cenzura, depusa pe chestiuni de importanta maxima: proprietate si justitie. Cei care s-au O lunga plictiseala. Cam asa s-ar putea rezuma sedinta parlamentara in care s-a dezbatut motiunea de cenzura, depusa pe chestiuni de importanta maxima: proprietate si justitie. Cei care s-au uitat la televizor au vazut de toate, numai apetit pentru politica, nu. In timp ce pe la tribuna se perindau, conform desfasuratorului, senatorii si deputatii desemnati de partide sa sustina sau sa combata motiunea, in functie de culoarea politica, prin banci nu mai existau diferente de abordare. Parlamentarii vorbeau la telefon, citeau ziarele, discutau cu colegii de banca sau chiar isi etalau ultimul salariu ridicat de la casierie. Dincolo de camerele de luat vederi, pe culoare ori prin diverse birouri in care s-au mai retras grupuri-grupuri de parlamentari, era aceeasi zumzaiala. Doar finalul dezbaterii a reusit sa mai scoata din amorteala sala, si asta doar pentru ca alesii s-au luat la harta pe chestiuni de procedura atacandu-se, direct, unii pe altii. Acesta a fost filmul primei motiuni de cenzura la adresa Cabinetului Tariceanu si, totodata, prima actiune, care s-a vrut mai de substanta, a opozitiei. Dezbaterea motiunilor de cenzura in Legislativ, ca si rezultatul lor, a ajuns deja cliseu parlamentar. Scenariul este mereu la fel. Opozitia anunta motiunea cu mult timp inainte, asa incat presa sa aiba timp sa traga cat mai mult din acest subiect. Urmeaza apoi etapa redactarii ei, strangerea de semnaturi, citirea in plen si programarea dezbaterii. Ca un facut, exact la final entuziasmul pare ca se risipeste si, de fiecare data, dezbaterea unei motiuni se transforma intr-o lunga si terna sedinta. La final, Puterea iese si spune ca se simte intarita de un vot de incredere, iar Opozitia